Există “şapte săgeţi negre” ale Sinelui, care influenţează întregul psihic, dând formă emoţiilor aspectelor fizice, mentale şi spirituale ale personalităţii:

• Incapacitatea de a se vedea pe sine dincolo de graniţele ataşamentului (incapacitatea de a se vedea independent de o anumită persoană, de un loc, de un grup, de un anumit stil de viaţă);

• Dependența (menţinerea unei relaţii distructive din teama de singurătate, deşi persoana este conştientă de nocivitatea acesteia şi se află într-o continuă suferinţă emoţională şi spirituală);
• Judecățile (în încercarea de a se autoaprecia, persoana caută să-i desfiinţeze pe ceilalţi, judecându-i după propriile reguli);
• Comparațiile (persoana se identifică total cu un grup, considerând normele acestuia ca fiind singurele corecte; toţi cei din grup sunt văzuţi ca valoroşi, iar ceilalţi fără valoare; astfel se poate considera şi pe sine o persoană valoroasă ignorându-şi trăsăturile indezirabile pe care le proiectează asupra celorlalţi din afara grupului de apartenenţă);
• Așteptările faţă de ceilalţi (persoana are nevoie de ceilalţi pentru a se simţi iubită, acceptată, în siguranţă; numai aşa se poate accepta pe sine; lipsa atenţiei celorlalţi o conduce la pierderea sensului vieţii);
• Sindromul „copilului nevoiaş” (apare ca sumă a celor prezentate anterior);
• Autoimportanța exagerată (considerându-se o persoană foarte importantă şi deşteaptă, aşteaptă numai complimente de la ceilalţi; adesea la baza acestei atitudini se află existenţa sentimentelor de ruşine şi vinovăţie foarte bine ascunse şi nerecunoscute şi de aceea persoana în cauză îi va acuza şi blama pe ceilalţi, dar nu şi pe sine).